Adolescenta

Am ajuns in perioada in care incep sa imi pun cele mai multe intrebari.Si acum imi dau seama ca viata nu e ca in filme...si nici macar o secventa nu e plauzibila realitatii.Si atunci incep sa-mi pun acea intrebare,la care,s-ar parea,ca nimeni nu a resuit inca sa raspunda:"de ce?".Doua cuvinte,nu?!...si mie mi se par banale.Dar de fapt in ele consta o explicatie esentiala a vietii,care sa o dam ar trebui sa asteptam o viata de om sau poate chiar mai mult.Decat sa ne framantam mereu punandu-ne aceasta intrebare,de ce nu am incerca macar pentru cateva secunde sa ne gandim ca avem o viata pe care trebuie sa o traim...si nu punandu-ne intrebari,ci profitand de fiecare clipa minunata pe care Dumnezeu ne-o ofera.

Dar daca nu stim sa profitam de acele clipe si fara sa vrem le dam cu piciorul?