luni, 25 octombrie 2010

Locurile de dincolo de civilizatie


Te-ai gandit vreodata ca exista ,pe aceasta planeta,zicem noi,civilizata,un loc unde oamenii in anul 2010 abia au auzit de telefonul mobil?Cu siguranta ai crede ca vorbesc de niste copii nou-nascuti...si nu de niste urmasi ai multor generatii...Ei bine,in aceasta lume "dezvoltata" si cat se poate de "civilizata"...exista si oameni pentru care traditiile si valorile morale continua sa aiba o semnificatie...Desi atunci cand auzim Africa,cu totii ne gandim la un continent sarac si foarte putin dezvoltat atat din punct de vedere tehnologic,cat si mental....inca nu este deloc asa...
Odata ce am coborat din avion in capitala Kenyei,Nairobi,prima mea reactie a fost "Wau!!!!Daca europenii numesc aceste tari subdezvoltate,atunci Romania nici nu mai are ce cauta pe harta si nu mai poate fi numita tara...Totul este foarte dezvoltat..insa din punct de vedere al civilizatiei...as putea spune ca traiesc in "jungla orasului"....Am fost curioasa si de ce este denumit asa...si mi s-a dat raspunsul printr-un simplu exemplu"un barbat conducea linistit o masina....nu prea ieftina...si in acelasi timp vorbea la telefon.Greseala acestuia a fost ca tinea telefonul in partea dreapta,asta pentru ca,intr-un moment de neatentie,telefon sa ii fie furat de la ureche.Si asta este un caz minor printre tot ce se intampla acolo.Cu siguranta putini sunt cei care nu au vazut filmul "Slamdog Millionare".In kenya putem intalni astfel de cartiere-deoarece sunt foarte multi emigranti din India,dat fiind ca in trecut acestia au avut relatii comerciale strans legate cu acestia.Acele cartiere sunt foarte periculoase,mai ales daca esti alb.Oamenii nu sunt tocmai primitori cu "muzungwu"(asa cum ii numesc ei pe albi)..ba dimpotriva le fac o primire nu tocmai placuta......
In schimb oamenii din desert..care in comparatie cu locuitorii din mediul urban,nu stiu ce inseamna tehnologie...sunt foarte primitori,calzi si placuti...Desi cu greu fac rost si de un pahar de apa,ei sunt fericiti si nu se lasa influentati de nimic in ceea ce priveste traditiile acestora.



Scrisoare catre iubirea mea platonica,


Stiai ca dragostea exita doar in basme?
Stiai ca binele nu invinge raul intotdeauna ca in telenovele?
Stiai ca noi nu traim in nicio productie de la Hollywood?
Stiai ca 100 din 1000 de priviri pe care le primesti iti ofera simpatie?
Si totusi poate te intrebi ce se intampla cu restul 900...ei,bine...899 sunt poate din admiratie sau poate din invidie....insa stiu sigur ca ultima...este poate cea mai neinsemnata..si vine din partea unei persoane care te iubeste..

luni, 20 iulie 2009

"EA"


Am facut primul pas...si EA m-a ajutat.Am spus primul cuvant...si EA m-a invatat mai multe.I-am spus primul te iubesc si EA s-a bucurat mai ceva ca un copil.Sunt momente in care simt nevoie de a o avea aproape de mine,dar caracterul meu frivol o indeparteaza si mai tare.Uneori as vrea sa ii multumesc pentru tot ce a facut,face si va face pentru mine....dar simt ca nu pot.De ce acum imi vine atat de greu sa ii spun "multumesc" sau "te iubesc"?!Poate este varsta de vina sau poate ca amandoua ne-am schimbat.Dar chiar si asa niciodata nu o sa o critic pentru ceea ce este si niciodata nu o sa ii cer socoteala pentru ce face,pentru ca nu am niciun drept.Ba dimpotriva ea ar trebui sa faca asta.Nu regret niciun moment alaturi de ea...insa uneori as fi vrut sa nu las ca gura sa vorbeasca fara mine si sa spun cuvinte pentru care acum imi pare rau.Dar lasand deoparte trecutul...nimeni nu va putea fi niciodata ca EA,pentru ca doar ea este MAMA.

Adolescenta



Am ajuns in perioada in care incep sa imi pun cele mai multe intrebari.Si acum imi dau seama ca viata nu e ca in filme...si nici macar o secventa nu e plauzibila realitatii.Si atunci incep sa-mi pun acea intrebare,la care,s-ar parea,ca nimeni nu a resuit inca sa raspunda:"de ce?".Doua cuvinte,nu?!...si mie mi se par banale.Dar de fapt in ele consta o explicatie esentiala a vietii,care sa o dam ar trebui sa asteptam o viata de om sau poate chiar mai mult.Decat sa ne framantam mereu punandu-ne aceasta intrebare,de ce nu am incerca macar pentru cateva secunde sa ne gandim ca avem o viata pe care trebuie sa o traim...si nu punandu-ne intrebari,ci profitand de fiecare clipa minunata pe care Dumnezeu ne-o ofera.

Dar daca nu stim sa profitam de acele clipe si fara sa vrem le dam cu piciorul?

Persoane interesate